Nu lăsa lungimea rugăciunilor de seară să devină o barieră între tine și Dumnezeu
Vine sfârșitul zilei și te simți epuizat fizic: te dor ochii de la ecrane, spatele îți e înțepenit de la muncă, iar picioarele îți sunt grele ca plumbul de la atâta stat în picioare. Te uiți la cartea de rugăciuni de pe noptieră și vezi pagini întregi pe care ar trebui să le citești conform regulii, iar lenea îți șoptește subtil: „E prea mult... lasă de tot pe mâine, treci direct în pat”.
Tată, nu renunța complet în fața acestei ispite! Dumnezeu nu este un stăpân absurd sau un contabil rigid care stă în Cer cu un băt și numără paginile citite de tine mecanic, căscând și uitându-te la ceas. El nu are nevoie de o cantitate de cuvinte spuse din obligație, ci are nevoie disperată de un strop de calitate și de sinceritatea inimii tale în acel moment de oboseală cronică.
Dacă simți că nu mai poți sta în picioare în fața icoanei, așază-te pe marginea patului, privește spre chipul blând al Maicii Domnului și spune-I din tot sufletul: „Doamne, sunt atât de obosit în această seară, dar Îți mulțumesc din inimă că m-ai păzit azi. Îți predau Ție toată truda mea”. Acest suspin sincer valorează mai mult în ochii Cerului decât zece acatiste citite pe nerăbdare. Nu adormi fără să vorbești cu Tatăl tău!
Doamne, primește neputința și rugăciunea mea cea scurtă din această seară ca pe o jertfă curată și ne dăruiește somn lin!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...