Biserica Mănăstirii Găvanu

Mănăstirea Găvanu își are originile ca schit, fiind menționată indirect încă din anul 1764, cu o primă mărturie sigură datând din 1795, pe un teren donat de Moise Ignat Beșliu. Așezământul monahal a fost distrus de un incendiu provocat de turci în 1821. Biserica actuală, din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost reconstruită în 1828 și pictată ulterior, în anii 1850-1860, de Nicolae Zograf și Ioan Andronicescu. De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin perioade de înflorire și desființare, fiind închisă în 1959 de regimul comunist și reactivată după 1990, devenind monument istoric.