Tainele și slujbele nu se vând: Condamnarea simoniei
Învățătura Bisericii Ortodoxe este categorică: harul divin, care se împărtășește prin Sfintele Taine și slujbe, este un dar gratuit de la Dumnezeu și nu poate fi obiect de comerț. Această practică de a vinde sau a cumpăra cele sfinte, demnități bisericești sau harul, este numită simonie, după numele lui Simon Magul, care a încercat să cumpere de la Sfinții Apostoli puterea de a da Duhul Sfânt. Faptele Apostolilor relatează cum Simon Magul i-a oferit bani Sfântului Petru pentru a primi această putere, fiind aspru mustrat: „Banii tăi să fie cu tine spre pierzanie!” (Fapte 8, 20).
Canoanele Bisericii Ortodoxe condamnă ferm simonia. Canonul 29 apostolic stipulează că dacă un episcop, presbiter sau diacon obține vrednicia prin bani, atât cel hirotonit, cât și cel care l-a hirotonit, trebuie caterisiți și tăiați din comuniunea bisericească. De asemenea, Canonul 2 al Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon și Canonul 5 al Sinodului VII Ecumenic de la Niceea reiterează aceste interdicții, subliniind că harul nu se vinde.
Patriarhia Română a reiterat în repetate rânduri această poziție, condamnând orice act sau tentativă de corupție în Biserică. Într-un comunicat din decembrie 2023, Patriarhia a subliniat că simonia dăunează grav vieții ecleziale și societății în general, iar persoanele implicate în astfel de fapte vor fi sancționate de autoritățile canonice disciplinare ale Bisericii. Este important de înțeles că preoția nu este o funcție, ci o misiune jertfelnică, iar harul Duhului Sfânt se dă în dar, nu se vinde.
Ce sunt pomelnicele și rolul lor în cult
Pomelnicul este o listă cu numele persoanelor, vii sau adormite (decedate), pe care credincioșii o dau preotului pentru a fi pomenite în timpul Sfintei Liturghii sau a altor slujbe religioase, cum ar fi Sfântul Maslu, Acatistele sau parastasele. Termenul provine de la verbul „a pomeni”, care în context creștin înseamnă a rosti numele cuiva într-un serviciu religios pentru a chema harul lui Dumnezeu și a cere iertarea păcatelor.
Istoria pomelnicelor este foarte veche, fiind legată de dipticele antice, tăblițe cerate sau din pergament folosite încă din timpurile apostolice pentru înscrierea numelor. Inițial, dipticele erau citite cu voce tare în timpul Canonului Euharistic, dar, odată cu înmulțirea credincioșilor, au început să fie citite cu voce joasă la Proscomidie.
Un pomelnic se împarte, de obicei, în două părți: una pentru cei vii (pentru sănătate, ajutor, binecuvântare) și alta pentru cei adormiți (pentru iertarea și odihna sufletească). Numele se scriu doar prenumele, fără nume de familie, grade sau titluri, folosindu-se numele de botez. Pentru clerici se menționează „preotul + nume” sau „ieromonahul + nume”, iar pentru călugări „monahul” sau „monahia + nume”. Ordinea numelor urmează, de regulă, rudenia: duhovnicul, nașii, membrii familiei apropiate, rudele, prietenii și binefăcătorii.
Pe lângă pomelnic, credincioșii aduc adesea și alte ofrande, precum prescuri, vin liturgic, tămâie sau lumânări. La Proscomidie, preotul scoate părticele (miride) din prescuri pentru fiecare nume înscris pe pomelnic, așezându-le pe Sfântul Disc. Aceste miride sunt apoi introduse în Sfântul Potir, alături de Trupul și Sângele lui Hristos, simbolizând comuniunea tuturor celor pomeniți cu Hristos.
„Taxele” și rânduiala contribuției benevole
Biserica Ortodoxă Română a clarificat în repetate rânduri distincția dintre „taxe” și „contribuțiile benevole”. Conform hotărârilor Sfântului Sinod, nu există taxe oficiale impuse constrângător pentru oficierea Sfintelor Taine și a slujbelor. Orice sumă oferită de credincioși cu ocazia acestor servicii religioase reprezintă o contribuție benevolă, o danie liberă, nu o plată pentru harul divin.
Aceste contribuții sunt stabilite de Adunarea parohială a fiecărei parohii, la propunerea Consiliului parohial, ținând cont de mediul (rural sau urban) și de situația economică a credincioșilor. Ele sunt esențiale pentru susținerea financiară a parohiei, acoperind cheltuieli precum:
- Completarea salariilor personalului deservent (preoți, cântăreți, personal auxiliar). Este important de menționat că, deși statul român contribuie la salarizarea personalului clerical, această contribuție nu acoperă integral cheltuielile, iar preoții, ca orice angajat, plătesc impozite și contribuții la salariu.
- Întreținerea lăcașurilor de cult, care implică costuri semnificative pentru încălzire, electricitate, reparații curente și periodice (acoperiș, pictură, vitralii).
- Plata utilităților (apă, gaz, electricitate).
- Achiziționarea consumabilelor liturgice (tămâie, lumânări, vin, ulei).
- Susținerea activităților social-filantropice desfășurate de parohie, care includ ajutoare pentru familii sărace, bătrâni, bolnavi, persoane cu dizabilități, cantine sociale și alte programe de sprijin.
Patriarhia Română a subliniat că aceste fonduri rămân exclusiv în circuitul intern al Bisericii și sunt reinvestite în scopuri religioase, educaționale, culturale și caritabile, nefiind considerate activități comerciale. Biserica Ortodoxă Română plătește impozite pe clădiri și terenuri utilizate pentru activități economice, pe veniturile din salarii și alte taxe relevante, conform Codului Fiscal. Scutirea de la impozitarea lăcașurilor de cult este o prevedere legală existentă în majoritatea țărilor democratice, menită să faciliteze serviciile de utilitate publică oferite de Biserică.
În cazul specific al înmormântărilor, Sfântul Sinod a reiterat interdicția condiționării oficierii slujbei de plata vreunei taxe, mai ales pentru familiile sărace. Preoții sunt îndatorați să promoveze ajutorarea familiilor îndoliate, pentru ca lipsa banilor să nu fie un motiv pentru a recurge la incinerare, considerând înhumarea prea costisitoare.
Ce e bine să știi / Informații practice
- Pomelnicul: Scrieți numele complet (prenumele de botez) al celor vii și al celor adormiți pe o foaie curată, lizibil. Puteți aduce pomelnicul împreună cu prescură, vin, tămâie sau lumânări.
- Contribuția: Oferiți o contribuție benevolă, după posibilități și cu inima deschisă. Nu există sume impuse pentru slujbe. Dacă vi se cere o sumă fixă sau vi se condiționează slujba de o plată, puteți sesiza autoritatea bisericească superioară (protopopiatul sau episcopia).
- Chitanța: Pentru contribuțiile oferite, parohia trebuie să elibereze chitanțe.
- Rolul preotului: Preotul este un slujitor al lui Dumnezeu și un păstor al comunității, având rolul de a prezida la Sfânta Liturghie, de a învăța, predica, sfătui și de a exercita funcția de iertare și vindecare. El este chemat să fie un reper de stabilitate și o prezență care nu judecă, ci rămâne aproape de oameni.
Întrebări frecvente
1. Este legal ca preotul să ceară bani pentru o slujbă?
Nu, preotul nu are dreptul să ceară o sumă fixă sau să condiționeze oficierea unei slujbe de o plată. Orice sumă oferită este o contribuție benevolă, iar impunerea unei taxe este contrară rânduielilor bisericești.
2. Ce se întâmplă cu banii pe care îi dau la biserică?
Banii oferiți de credincioși sub formă de contribuții benevole sunt utilizați pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a parohiei, inclusiv salariile personalului, întreținerea lăcașului de cult, plata utilităților și susținerea activităților social-filantropice.
3. De ce se spune că Biserica nu plătește impozite?
Această afirmație este falsă. Biserica Ortodoxă Română plătește impozite pe clădiri și terenuri utilizate pentru activități economice, pe salariile angajaților și pe orice venit obținut dintr-o activitate economică ce nu este direcționată către opere social-filantropice, religioase, educaționale și culturale. Scutirea de impozit pentru lăcașurile de cult este o practică legală și internațională.
4. Pot să dau un pomelnic fără să ofer bani?
Da, puteți da un pomelnic fără a oferi o sumă de bani. Pomenirea numelor în cadrul slujbelor este un act de rugăciune și nu este condiționată de o contribuție financiară. Contribuția este o danie liberă, nu o obligație.
5. Ce este un sărindar?
Sărindarul este o listă cu numele celor răposați, dată preotului pentru a fi pomenite timp de 40 de zile sau, mai precis, la 40 de Sfinte Liturghii.
6. Cine sunt sfinții canonizați recent de Biserica Ortodoxă Română?
În ședința din 11-12 iulie 2024, Sfântul Sinod a aprobat canonizarea a 16 cuvioși și preoți mărturisitori din secolul XX, a căror proclamare generală a avut loc la 4 februarie 2025. Printre aceștia se numără Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop (prăznuit la 28 noiembrie), Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria (2 decembrie), Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria (2 decembrie), Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (4 octombrie) și Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim (16 septembrie).
Concluzie
În lumina învățăturii ortodoxe, este fundamental să înțelegem că Sfintele Taine și slujbele nu sunt bunuri materiale care pot fi cumpărate sau vândute. Harul lui Dumnezeu este un dar neprețuit, oferit gratuit tuturor celor ce cred și se apropie cu inimă curată. Contribuțiile credincioșilor, fie că sunt sub formă de pomelnice sau danii, reprezintă un gest de jertfă și de iubire față de Biserică, o susținere liberă și conștientă a vieții parohiale și a misiunii sale spirituale și sociale. Prin aceste danii, fiecare credincios devine parte activă la efortul comun de a menține vie lumina credinței și de a o răspândi în lume, contribuind la binele comunității și la slava lui Dumnezeu.
Surse și lecturi
- Sfânta Scriptură (ediția sinodală a Bisericii Ortodoxe Române)
- Învățătura și calendarul Bisericii Ortodoxe Române
- Viețile Sfinților
- Molitfelnicul
- Liturghierul
- Documente sinodale ale Patriarhiei Române
